autogestiune definitie

10 definiții pentru autogestiune

autogestiúne sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ni / E: auto1- + gestiune] Gestiune proprie a unei persoane sau instituții.
AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune sau administrație proprie; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto1- + gestiune. Cf. fr. autogestion.
AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune proprie a unei persoane, a unei instituții etc.; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto1- + gestiune. Cf. fr. autogestion.
autogestiúne (a-u-, -ti-u-) s. f., g.-d. art. autogestiúnii; pl. autogestiúni
autogestiúne s. f. (sil. a-u-) → gestiune
AUTOGESTIÚNE s. (FIN.) autogestionare. (~ unei uzine.)
AUTOGESTIÚNE s.f. Gestiune sau administrare proprie; autogestionare. [Cf. fr. autogestion].
AUTOGESTIÚNE s. f. gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestion, it. autogestione)
AUTOGESTIUNE s. (FIN.) autogestionare. (~ unei uzine.)
autogestiúne s. f. Gestiune prin mijloace proprii ◊ „Autogestiunea impune întărirea răspunderii pentru cheltuielile de producție la fiecare loc de muncă.” Sc. 24 IV 79 p. 6; v. și 5 IX 79 p. 1, 29 VI 79 p. 3 (din auto1- + gestiune; cf. fr. autogestion; DMN 1960)

autogestiune dex

Intrare: autogestiune
autogestiune substantiv feminin
  • silabisire: a-u-