autoflagela definitie

10 definiții pentru autoflagela

autoflagelá vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~léz / E: auto1- + flagela] 1 A se supune unor chinuri fizice, sub imperiul unor credințe mistice. 2 (Fig) A-și cauza suferințe morale. 3 (Fig) A face exces de autocritică Si: a se autobiciui (2).
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice pentru răscumpărarea păcatelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagela.
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase; adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagela.
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Învechit; despre adepții unor secte religioase) A se biciui, a se tortura singur, a se supune de bunăvoie unor torturi fizice inutile, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat.
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase) A se tortura singur, a se supune unor torturi fizice, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat. – Din auto1- + flagela.
!autoflagelá (a se ~) (a-u-to-fla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoflageleáză
autoflagelá vb. (sil. a-u-to-fla-), ind. prez. 1 sg. autoflageléz, 3 sg. și pl. autoflageleáză
AUTOFLAGELÁ vb. I. refl. A se supune singur unor chinuri fizice (mai ales sub impulsul unor credințe mistice). [Cf. fr. autoflageller].
AUTOFLAGELÁ vb. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credințe mistice. (< fr. autoflageller)
A SE AUTOFLAGELÁ mă ~éz intranz. (despre adepții unor secte religioase) A se supune benevol unor torturi fizice pentru ispășirea păcatelor. [Sil. a-u-to-fla-] /<fr. autoflageller

autoflagela dex

Intrare: autoflagela
autoflagela verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-, -fla-