Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru autoevaluare

autoevaluá vr [At: DN3/ P: a-u-to-e~ / Pzi: ~uéz / E: auto1- + evalua] 1 A evalua propriile merite. 2 A stabili valoarea propriei activități.
autoevaluáre sf [At: DN3/ P: a-u-to-e~ / Pl: ~uări / E: autoevalua] 1 Evaluare a propriilor merite Si: (rar) autoevaluat1 (1). 2 Stabilire a valorii propriei activități Si: autoevaluat1 {2).
AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + evalua.
AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + evalua.
autoevaluá vb. (sil. a-u-to-e-va-lu-a) → evalua
AUTOEVALUÁ vb. I. refl. A-și evalua propriile merite. [Et. incertă].
AUTOEVALUÁRE s.f. Faptul de a-și evalua propriile merite. [< autoevalua].
AUTOEVALUÁ vb. refl. a-și evalua propriile merite. (< auto1- + evalua)

Autoevaluare dex online | sinonim

Autoevaluare definitie

Intrare: autoevalua
autoevalua verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: autoevaluare
autoevaluare