autoechilibrare definitie

7 definiții pentru autoechilibrare

autoechilibráre1 sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e~ / Pl: ~rări / E: autoechilibra1] 1 Găsire a poziției de echilibru fără sprijin exterior, evitând căderea Si: (rar) autoechilibrat1 (1). 2 (Fig) Găsire a echilibrului sufletesc fără ajutor din afară Si: (rar) autoechilibrat1 (2).
autoechilibráre2 sf [At: DEX2 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~rări / E: autoechilibra2] Echilibrare a roților unui automobil Si: (rar) autoechilibrat3.
AUTOECHILIBRÁRE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [Pr.: a-u-to-] – Auto2- + echilibrare.
AUTOECHILIBRÁRE, autoechilibrări, s. f. Echilibrare (la roțile de automobil). [Pr.: a-u-to-e-] – Auto2 + echilibrare.
autoechilibráre s. f. (sil. a-u-to-e-) → echilibrare
AUTOECHILIBRÁRE s. f. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc. (< auto2 + echilibrare)
autoechilibráre s. f. (tehn.) ◊ „Autoechilibrarea roților de automobil. O firmă din Bremen (R.F.G.) a construit un dispozitiv din material sintetic cu ajutorul căruia se produce o echilibrare automată a roților de automobil. Dispozitivul se intercalează, la montajul roților, între jantă și butuc.” Sc. 30 X 77 p. 6 (din auto2- + echilibrare)

autoechilibrare dex

Intrare: autoechilibrare
autoechilibrare substantiv feminin
  • silabisire: a-u-to-e-