autodota definitie

7 definiții pentru autodota

autodotá [At: DN3/ P: a-u~ / Pzi: ~téz / E: auto1- + dota] 1 vr A-și achiziționa din resurse proprii bunuri personale. 2 vt A autoutila.
AUTODOTÁ, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității sau funcționării. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dota.
AUTODOTÁ, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dota.
autodotá vb. (sil. a-u-) → dota
AUTODOTÁ vb. a se autoutila. (O uzină care s-a ~.)
AUTODOTÁ vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă].
AUTODOTÁ vb. refl. a se autoutila. (< auto1- + dota)

autodota dex

Intrare: autodota
autodota verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-