autodistruge definitie

6 definiții pentru autodistruge

autodistrúge vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autodistrug / E: auto1- + distruge] 1 A se distruge pe sine însuși. 2 A se distruge de la sine.
AUTODISTRÚGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
AUTODISTRÚGE, autodistrúg, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
autodistrúge vb. (sil. a-u-) → distruge
AUTODISTRÚGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s’autodétruire].
AUTODISTRÚGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. sáutodétruire)

autodistruge dex

Intrare: autodistruge
autodistruge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: a-u-