autodemasca definitie

12 definiții pentru autodemasca

autodemascá vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: autodemasc / E: auto1- + demasca] A se demasca.
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + demasca.
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + demasca.
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur.
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. – Din auto1- + demasca.
!autodemascá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 2 sg. te autodemáști, 3 se autodemáscă; conj. prez. 3 să se autodemáște
autodemascá vb. (sil. a-u-) → demasca
AUTODEMASCÁ vb. a se demasca, a se trăda. (S-a ~ fără să vrea.)
AUTODEMASCÁ vb. I. refl. A se demasca singur. [P.i. autodemásc. / < auto1 + demasca].
AUTODEMASCÁ vb. refl. a se demasca singur. (< auto1- + demasca)
A SE AUTODEMASCÁ mă autodemásc intranz. A se demasca singur. /auto- + a (se) demasca
AUTODEMASCA vb. a se demasca, a se trăda. (S-a ~ fără să vrea.)

autodemasca dex

Intrare: autodemasca
autodemasca verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: a-u-