Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru autocritic─â

autocr├ştic, ~─â [At: D. ZAMFIRESCU, R. 246 / P: a-u~ / Pl: ~ici, -ice / E: auto1- + critic] 1 sf Critic─â a propriei persoane. 2. sf Metod─â de educare comunist─â ╚Öi de ├«mbun─ât─â╚Ťire a activit─â╚Ťii const├ónd ├«n critica propriei activit─â╚Ťi sau a propriei comport─âri, ├«n recunoa╚Öterea sincer─â a gre╚Öelilor ╚Öi lipsurilor, ar─ât├ónd cauzele ╚Öi modalit─â╚Ťile de ├«ndreptare. 3-4 a De autocritic─â (1-2). 5-6 a Privitor la autocritic─â (1-2). 7 a Stabilit prin autocritic─â (2). 8 a P─âtruns de spirit autocritic (2).
autocriticá vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocritic / E: auto1- + criticaJ A se critica pe sine însuși.
AUTOCR├ŹTIC, -─é, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiz─â critic─â a activit─â╚Ťii ╚Öi a comport─ârii proprii. 2. Adj. Bazat pe autocritic─â; de autocritic─â. [Pr.: a-u-] ÔÇô Auto1- + critic (sensul 1 dup─â rus. samokritika).
AUTOCR├ŹTIC, -─é, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiz─â critic─â a activit─â╚Ťii ╚Öi comport─ârii proprii, care constituie o metod─â de baz─â ├«n ac╚Ťiunea de ├«mbun─ât─â╚Ťire a muncii ╚Öi de educare comunist─â a oamenilor muncii. 2. Adj. F─âcut pe baz─â de autocritic─â, p─âtruns de spiritul autocriticii; de autocritic─â. [Pr.: a-u-] ÔÇô Auto1- + critic(─â) (sensul 1 dup─â rus. samokritika).
AUTOCR├ŹTIC, -─é, autocritici, -e, adj. F─âcut sau stabilit pe baz─â de autocritic─â, p─âtruns de spiritul autocriticii; de autocritic─â. Agitatorii trebuie s─â biciuiasc─â lipsurile ├«n munc─â, s─â cultive cu ├«ndr─âzneal─â spiritul critic ╚Öi autocritic ╚Öi ├«ndeosebi critica de jos. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/6.
AUTOCR├ŹTIC─é s. f. Metod─â de baz─â ├«n ac╚Ťiunea de educare a membrilor partidului de tip nou ╚Öi a oamenilor muncii, const├«nd ├«n privirea critic─â a pro- priei activit─â╚Ťi, ├«n dezv─âluirea ╚Öi recunoa╚Öterea ├«n mod deschis ╚Öi cinstit a propriilor lipsuri ╚Öi gre╚Öeli, ├«n descoperirea cauzelor care le-au provocat ╚Öi a mijloacelor de lichidare a lor. Cred, tovar─â╚Öi, c─â avem- nevoie de autocritic─â a╚Öa cum avem nevoie de aer, de ap─â. Cred c─â f─âr─â ea, f─âr─â autocritic─â, partidul nostru n-ar putea s─â mearg─â ├«nainte, n-ar putea s─â dea la iveal─â racilele noastre, n-ar putea s─â lichideze lipsurile noastre. STALIN, O. XI 32. Leninismul ├«nva╚Ť─â partidele comuniste s─â foloseasc─â cu curaj critica ╚Öi autocritica ÔÇô semn al for╚Ťei ╚Öi maturit─â╚Ťii lor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 601. Drumul c─âtre o ╚Ötiin╚Ť─â nou─â este de neconceput f─âr─â o critic─â ╚Öi autocritic─â ad├«nc─â ╚Öi principial─â, f─âr─â discutarea tuturor problemelor legate de crea╚Ťia ╚Ötiin╚Ťific─â, de orientarea filozofic─â ├«n ╚Ötiin╚Ť─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 5/3.
AUTOCR├ŹTIC, -─é, autocritici, -e, adj. F─âcut pe baz─â de autocritic─â, p─âtruns de spiritul autocriticii; de autocritic─â. ÔÇô Din auto1- + critic.
AUTOCR├ŹTIC─é s. f. Metod─â de baz─â ├«n ac╚Ťiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste ╚Öi a oamenilor muncii, const├ónd ├«n privirea critic─â a propriei activit─â╚Ťi, ├«n dezv─âluirea ╚Öi recunoa╚Öterea ├«n mod deschis ╚Öi cinstit a propriilor lipsuri ╚Öi gre╚Öeli, ├«n descoperirea cauzelor care le-au provocat ╚Öi a mijloacelor de lichidare a lor. ÔÇô Din auto1- + critic─â.
autocr├ştic (a-u-to-cri-) adj. m., pl. autocr├ştici; f. autocr├ştic─â, pl. autocr├ştice
autocr├ştic─â (a-u-to-cri-) s. f., g.-d. art. autocr├şticii; (observa╚Ťii) pl. autocr├ştici
autocr├ştic adj. (sil. a-u-to-cri-) Ôćĺ critic
autocritic├í vb. Ôćĺ critica
autocr├ştic─â s. f. (sil. a-u-to-cri-) Ôćĺ critic─â
AUTOCR├ŹTIC, -─é adj. Bazat pe autocritic─â, p─âtruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique].
AUTOCRITIC├ü vb. I. refl. A se critica pe sine ├«nsu╚Öi. [Cf. fr. sÔÇÖautocritiquer].
AUTOCR├ŹTIC─é s.f. Metod─â de educare, const├ónd ├«n privirea critic─â a propriei activit─â╚Ťi, ├«n dezv─âluirea ╚Öi recunoa╚Öterea deschis─â a propriilor lipsuri ╚Öi gre╚Öeli, ├«n descoperirea cauzelor care le-au provocat ╚Öi a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].
AUTOCR├ŹTIC, -─é I. adj. bazat pe autocritic─â. II. s. f. analiz─â critic─â a propriei activit─â╚Ťi. (< fr. autocritique, dup─â rus. samokritika)
AUTOCRITICÁ vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer)
AUTOCR├ŹTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de autocritic─â; propriu autocriticii. ├Än spirit ~. /auto + critic
AUTOCR├ŹTIC─é ~ci f. Analiz─â critic─â a propriei activit─â╚Ťi. /<fr. autocritique
*autocr├ştic, -─â adj. (auto- ╚Öi critic). De autocritic─â. S. f., pl. ─ş ╚Öi e. Critic─â pe care ╚Ť─ş-o fac─ş singur.

Autocritic─â dex online | sinonim

Autocritic─â definitie

Intrare: autocritic
autocritic adjectiv
  • silabisire: a-u-, -cri-
Intrare: autocritic─â
autocritic─â substantiv feminin
  • silabisire: a-u-, -cri-
Intrare: autocritica
autocritica verb grupa I conjugarea I