autocrator definitie

10 definiții pentru autocrator

autocratór sm, a [At: DOSOFTEI, V. S. 17/2 / P: a-u~ / S și: afto~ / V: -avt- / Pl: ~i / E: ngr αυτοϰράτωρ] 1-6 Autocrat (1-6).
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv. și arh.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Ngr. autokrator.
autocrátor (înv.) (a-u-to-cra-) s. m., pl. autocrátori
autocrátor s. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátori
AUTOCRÁTOR s. v. autocrat, potentat.
AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator)
*autocrát, -ă s. (vgr. autokratés, d. autós, însumĭ, și kratéo, domnesc). Suveran absolut. – Vechĭ aftocrátor și autocrátor (ngr. aftokrátor și vgr. auto-).
autocrator s. v. AUTOCRAT. POTENTAT.

autocrator dex

Intrare: autocrator
autocrator substantiv masculin
  • silabisire: a-u-, -cra-