autocratic definitie

15 definiții pentru autocratic

autocratic, ~ă av, a [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr autocratique] 1-6 (În mod) autocrat (2, 4, 6).
autocraticésc, -eáscă a [At: (a. 1871) URICARIUL I, 130 / P: a-u~ / Pl: ~ești / E: autocratic + -esc] Autocrat (2, 4, 6).
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație; care dispune de puteri nelimitate. Guvern autocratic. ◊ (Adverbial) Monarh care conduce autocratic.
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique (< gr.).
autocrátic (a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocrátici; f. autocrátică, pl. autocrátice
autocrátic adj. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátici; f. sg. autocrátică, pl. autocrátice
AUTOCRÁTIC adj. v. absolutist.
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico].
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. (< fr. autocratique)
AUTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocrație; propriu autocrației. Putere ~că. /<fr. autocratique, it. autocratico
autocratic a. relativ la autocrat sau la autocrație.
*autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic.
AUTOCRATIC adj. absolutist, (înv.) autocraticesc. (Regim ~.)

autocratic dex

Intrare: autocratic
autocratic adjectiv
  • silabisire: a-u-, -cra-