autocombínă sf [At: DN3/ P: a-u~ / Pl: ~ne / E: auto2- + combină] Combină autopropulsată.

AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + combină.

AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + combină.

autocombínă (a-u-) s. f., g.-d. art. autocombínei; pl. autocombíne

autocombínă s. f. (sil. a-u-) → combină

AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto2- + combină].

AUTOCOMBÍNĂ s. f. combină autopropulsată. (< auto2 + combină)