autobus definitie

18 definiții pentru autobus

autobús sn vz autobuz
autobúz sn [At: SEBASTIAN, T. 13 / P: a-u~ / V: (înv) -us / Pl: ~e / E: fr autobus] Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al unui mare număr de persoane.
AUTOBÚS s. n. v. autobuz.
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-. – Var.: autobus s. n.] – Din fr. autobus.
AUTOBÚS s. n. v. autobuz.
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.
AUTOBÚS, autobuse, s. n. Autovehicul cu caroseria de dimensiuni mari, întrebuințat la transportul în comun al unui număr mare de pasageri. – Variantă: autobúz s. n.
AUTOBÚZ s. n. v. autobus.
AUTOBÚS s. n. v. autobuz.
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus.
autobúz (a-u-) s. n., pl. autobúze
autobúz s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze
AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].
AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)
AUTOBÚZ ~e n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus
autobúz-dormitór s. n. ◊ „Pentru cazare, în afară de căsuțe, ei au la dispoziție și zece... autobuze. Scoase din uz, ele au fost amenajate chiar de părinții copiilor, în timpul lor liber, în tot atâtea dormitoare cochete. Atât de mult le plac pionierilor autobuzele-dormitoare, încât cu greu se lasă convinși cei care «pică» la sorți în căsuțe.” Sc. 5 VIII 75 p. 5 (din autobuz + dormitor)
autobúz-școálă s. n. ◊ „Pentru suplimentarea parcului de autobuze (de pe liniile centrale, în special) I.T.B. a luat măsura de a introduce în traseu, în orele de vârf, 60 de autobuze-«școală». Sunt conduse chiar de instructorii școlii de șoferi profesioniști din I.T.B.” R.l. 20 XII 77 p. 5 (din autobuz + școală)
a face cezariană prin autobuze expr. (adol.d. hoți) a fura din poșetă prin tăierea acestora.

autobus dex

Intrare: autobuz
autobus
autobuz substantiv neutru
  • silabisire: a-u-