autoapărare definitie

10 definiții pentru autoapărare

autoapăráre sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1, 3 / P: a-u-to-a- / Pl: ~rări / E: autoapăra] Apărare de către sine însuși Si: (rar) autoapărat1.
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr: a-u-to-a] – Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii.
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. – Din auto1- + apărare.
autoapăráre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoapărắrii
autoapăráre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoapărării
AUTOAPĂRÁRE s.f. Apărare făcută cu mijloace proprii. [Pron. a-u-to-a-. / < auto1- + apărare, după fr. autodéfense].
AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense)
AUTOAPĂRÁRE f. Apărare prin mijloace proprii. [G.-D. autoapărării] /auto- + apărare

autoapărare dex

Intrare: autoapărare
autoapărare substantiv feminin
  • silabisire: a-u-to-a-