autoanaliza definitie

13 definiții pentru autoanaliza

autoanalizá vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: ~zéz / E: auto1- + analiza] 1 A-și analiza propriile calități și defecte. 2 (Spc) A se supune introspecției.
autoanalíză sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: ~ze / E: auto1- + analiză] 1 Analiză a propriei personalități. 2 Analiză a conștiinței proprii. 3 (Spc) Introspecție.
AUTOANALIZÁ, autoanalizez, vb. I. Refl. A-și face autoanaliza. ♦ Spec. A se supune introspecției. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + analiza.
AUTOANALÍZĂ, autoanalize, s. f. Analiză a însușirilor, gândurilor și sentimentelor proprii. ♦ Spec. Introspecție. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + analiză.
AUTOANALIZÁ, autoanalizez, vb. I. Refl. A-și face autoanaliza. ♦ Spec. A se supune introspecției. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + analiza.
AUTOANALÍZĂ, autoanalize, s. f. Analiză a propriei personalități (și conștiințe). ♦ Spec. Introspecție.[Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + analiză.
autoanalizá vb. (sil. a-u-to-a-) → analiza
autoanalíză s. f. (sil. a-u-to-a-) → analiză
AUTOANALIZÁ vb. I. refl. A-și analiza propriile calități și defecte. [< auto1- + analiza].
AUTOANALÍZĂ s.f. Analiză a propriilor calități și defecte. [auto1- + analiză].
AUTOANALIZÁ vb. refl. a-și face autoanaliza. ◊ a se supune introspecției. (< auto1- + analiza)
AUTOANALÍZĂ s. f. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine. ◊ introspecție. (< fr. auto-analyse)
AUTOANALÍZĂ ~e f. Analiză a gândurilor, a sentimentelor proprii. /auto + analiză

autoanaliza dex

Intrare: autoanaliză
autoanaliză substantiv feminin
  • silabisire: a-u-to-a-
Intrare: autoanaliza
autoanaliza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-to-a-