autoacuza definitie

8 definiții pentru autoacuza

autoacuzá vr [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pzi: ~cuz / E: auto1- + acuza] A se acuza.
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
*autoacuzá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacúză
autoacuzá vb. (sil. a-u-to-a- ) → acuza
AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
autoacuzá vb. refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze.Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)

autoacuza dex

Intrare: autoacuza
autoacuza verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: a-u-to-a-