Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru auto├«nc─ârc─âtor

auto├«nc─ârc─ât├│r sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: auto2- + ├«nc─ârc─âtor] 1 Autovehicul pentru transportul pe distan╚Ťe scurte al unor materiale. 2 Vehicul care ├«ncarc─â automat m─ârfuri, obiecte etc.
AUTO├ÄNC─éRC─éT├ôR, auto├«nc─ârc─âtoare, s. n. Vehicul cu echipament de ├«nc─ârcare, stivuire ╚Öi desc─ârcare a materialelor. [Pr.: a-u-] ÔÇô Auto1- + ├«nc─ârc─âtor.
AUTO├ÄNC─éRC─éT├ôR, auto├«nc─ârc─âtoare, s. n. Vehicul care ├«ncarc─â automat o marf─â, un obiect. [Pr.: a-u-] ÔÇô Auto1- + ├«nc─ârc─âtor.
autoîncărcătór (a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoáre
autoîncărcătór s. n. (sil. a-u-), pl. autoîncărcătoáre
AUTO├ÄNC─éRC─éT├ôR s.n. Autovehicul pentru transportul pe distan╚Ťe scurte al unor materiale. [< auto2- + ├«nc─ârc─âtor].
AUTO├ÄNC─éRC─éT├ôR s. n. autovehicul pentru transportul pe distan╚Ťe scurte al unor materiale. (< auto2 + ├«nc─ârc─âtor)
AUTO├ÄNC─éRC─éT├ôR ~o├íre n. Ma╚Öina care ├«ncarc─â/descarc─â automat ╚Öi transport─â la distan╚Ťe scurte diferite materiale. /auto- + ├«nc─ârc─âtor

Autoîncărcător dex online | sinonim

Autoîncărcător definitie

Intrare: autoîncărcător
autoîncărcător substantiv neutru
  • silabisire: a-u-