autentifica definitie

14 definiții pentru autentifica

autentificá vtr [At: ȘINCAI, HR. I, 359/6 / V: (îrg) -tica / P: a-u~ / Pzi: autentific / E: fr autentifier] 1 A face să devină autentic. 2 A legaliza.
AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.
AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.
AUTENTIFICÁ, autentific, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte) A garanta ca autentic, a întări, a învesti cu formele legale. V. legaliza. Autentific o copie a certificatului de căsătorie. – Pronunțat: a-u-.
AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic, a învesti un act cu formele legale. V. legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.
autentificá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autentífică
autentificá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autentífic, 3 sg. și pl. autentífică
AUTENTIFICÁ vb. v. legaliza.
AUTENTIFICÁ vb. I. tr. A face ca un act să devină autentic, a-i da caracter de autenticitate. [Pron. a-u-, p.i. autentífic. / cf. fr. authentifier, germ. authentifizieren].
AUTENTIFICÁ vb. tr. a face ca un act să fie autentic. (după fr. authentifier)
A AUTENTIFICÁ autentífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza. /<fr. authentifier, germ. authentifizieren
autentificà v. a legaliza.
*autentífic, a v. tr. (d. autentic și -fic ca’n modific; fr. authentiquer, germ. authentifizieren). Fac autentic, legalizez.
AUTENTIFICA vb. (JUR.) a întări, a legaliza, (înv.) a protocoli. (~ un act.)

autentifica dex

Intrare: autentifica
autentifica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: a-u-