autenticitate definitie

13 definiții pentru autenticitate

autenticitáte sf [At: HASDEU, I. C. 67 / P: a-u~ / Pl: ~tăți / E: fr authenticité] 1 Siguranță. 2 Certitudine. 3 Garantare. 4 Autorizare. 5 Originalitate. 6 Legalizare. 7 Omologare.
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – Din fr. authenticité.
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – Din fr. authenticité.
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. Opera lui Caragiale este grandioasă pentru că cuprinde în ea autenticitatea vieții. L. ROM. 1953, nr. 1. Titu Herdelea nu-i putea da nici o lămurire inedită sau măcar cu pretenție de autenticitate. REBREANU, R. I 305. – Pronunțat: a-u-.
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – După fr. authenticité.
autenticitáte (a-u-) s. f., g.-d. art. autenticitắții
autenticitáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autenticității
AUTENTICITÁTE s. 1. v. adevăr. 2. valabilitate, (rar) validitate. (~ unui act.)
AUTENTICITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate. [Pron. a-u-. / cf. it. autenticità].
AUTENTICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi autentic. (< fr. authenticité)
autenticitate f. însușirea lucrului autentic.
*autenticitáte f. (d. autentic; fr. authenticité). Calitatea de a fi autentic.
AUTENTICITATE s. 1. adevăr, exactitate, exactitudine, justețe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) 2. valabilitate, (rar) validitate. (~ unui act.)

autenticitate dex

Intrare: autenticitate
autenticitate substantiv feminin
  • silabisire: a-u-