autentic definitie

17 definiții pentru autentic

auténtic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 113 / V: (grî) avt- / Pl: ~ici, -ice / E: lat authenticus, fr authéntique] 1 Sigur. 2 Adevărat. 3 Garantat. 4 De netăgăduit. 5 A cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială. 6 A cărui autoritate este recunoscută. 7 Recunoscut ca propriu unui autor sau unei anumite epoci. 8 (Jur; d. un act) A cărui certitudine e garantată de un act oficial, de o formalitate legală Cf omologat, legalizat,
AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Întocmit legal. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.
AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.
AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială, de netăgăduit (v. sigur, adevărat, veritabil, neîndoielnic, incontestabil); recunoscut ca propriu unui anumit autor sau unei anumite epoci. Întreaga operă a marelui poet rus [Pușkin] este... redată publicului sovietic în întregime, cu restabilirea, după texte autentice, a pasajelor tăiate pe vremuri de cenzura țaristă. STANCU, U.R.S.S. 107. ♦ (Despre acte) Care a fost întocmit sau învestit cu formele legale de către un funcționar competent în exercițiul funcțiunii sale. Testament autentic. – Pronunțat: a-u-.
AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).
auténtic (a-u-) adj. m., pl. auténtici; f. auténtică, pl. auténtice
auténtic adj. m. (sil. a-u-), pl. auténtici; f. sg. auténtică, pl. auténtice
AUTÉNTIC adj. 1. v. adevărat. 2. v. veritabil. 3. adevărat, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) 4. bun, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. valabil. 6. v. original.
Autentic ≠ contrafăcut, fals, inautentic, falsificat, inventat, născocit, plăsmuit, scornit, neautentic
AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor].
AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus)
auténtic (auténtică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticus < gr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza).
AUTÉNTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este conform cu adevărul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. a-u-] /<lat. authenticus, gr. authentikós
autentic a. 1. sigur, a cărui autoritate nu poate fi contestată: operă autentică; 2. învestit cu formele legale: act autentic. ║ adv. într’un mod autentic.
*auténtic, -ă adj. (vgr. authentikós, d. authéntes, garant). În formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevărat: fapt autentic. Adv. În mod autentic.
AUTENTIC adj. 1. adevărat, aievea, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adevărat, curat, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) 4. bun, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur ~.) 5. valabil, (rar) valid. (Un act, un testament ~.) 6. original. (Document ~.) erată
autentic, -ă (< lat. authentus [αὐθέντης]; echiv. gr. ϰύριος [ᾖχος]) v. cadență (1); eh; mod (1, 3).

autentic dex

Intrare: autentic
autentic adjectiv
  • silabisire: a-u-