auscultație definitie

13 definiții pentru auscultație

auscultație sf [At: DA / P: a-us~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr auscultation] (Med) Auscultare.
AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.
AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.
AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. (Med.) Acțiunea de a ausculta; ascultare (2). – Pronunțat: a-us-.
AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation.
auscultáție (med.) (aus-, -ți-e) s. f., art. auscultáția (ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. ascultáții, art. ascultáțiile (-ți-i-)
auscultáție s. f. (sil. aus-, -ți-e), art. auscultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. auscultáții, art. auscultáțiile (sil. -ți-i-)
AUSCULTÁȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămânilor.)
AUSCULTÁȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio].
AUSCULTÁȚIE s. f. auscultare. (< fr. auscultation, lat. auscultatio)
auscultați(un)e f. Med. ascultarea bătăilor pieptului, spre a recunoaște starea plămânilor sau a inimei.
*auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre.
AUSCULTAȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămînilor.)

auscultație dex

Intrare: auscultație
auscultație substantiv feminin
  • silabisire: aus-, -ți-e