auriu definitie

2 intrări

14 definiții pentru auriu

auríu, -íe [At: BARONZI, L. 94/6 / V: d- / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: aur + -iu] 1 a De culoarea aurului (1) Si: aurit2 (7). 2 a Cu strălucirea aurului (1) Si: aurit2 (8). 3 a (D. păr; spc) Blond Si: aurit2 (9). 4 a (D. grâu; spc) Copt2 Si: aurit2 (10), daurit2 (10), dauriu (4). 5 a (D. fructe; spc) Rumen. 6 sn Culoare ca a aurului (1). 7 sf Soi de struguri aurii.
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1); aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. 1. De culoarea aurului. Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. ◊ (Substantivat) Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. 2. Fig. Frumos, măreț, strălucitor. Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. – Pronunțat: a-u-.
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului. – Din aur + suf. -iu.
auríu (a-u-) adj. m., f. auríe; pl. m. și f. auríi
!péște-auríu (specie de pești) s. m., pl. pești-auríi
auríu adj. m. (sil. a-u-), f. auríe; pl. m. și f. auríi
péște-auríu s. m.
AURÍU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.)
AURÍU ~íe (~íi) Care are culoarea (și strălucirea) aurului. Bucle ~ii. /aur + suf. ~iu
auriu a. care seamănă cu aurul, având coloarea galbenă și lucitoare a aurului: cal auriu.
auríŭ, -íe adj. (d. aur). Ca de aur: hîrtie aurie.
AURIU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.)

auriu dex

Intrare: auriu
auriu adjectiv
  • silabisire: a-u-
Intrare: pește-auriu
pește-auriu substantiv masculin