auricular definitie

14 definiții pentru auricular

auriculár1 sm [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~i / E: fr auriculaire] Degetul mic de la mână.
auriculár2, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr auriculaire] 1 a De ureche. 2 a Al urechii. 3 a Referitor la ureche. 4 a În formă de ureche. 5 a (D. martori; rar) Care a auzit cu urechile sale. 6 a De auricul. 7 a Al auriculului. 8 a Din regiunea auriculului. 9 a Referitor la auricul. 10 sn Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire.
AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire.
AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. De ureche, al urechii. Nervi auriculari. – Pronunțat: a-u-.
AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. Al urechii, privitor la ureche. [Pr.: a-u-] – După fr. auriculaire.
auriculár (a-u-) adj. m., pl. auriculári; f. auriculáră, pl. auriculáre
auriculár adj. m. (sil. a-u-), pl. auriculári; f. sg. auriculáră, pl. auriculáre
AURICULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche; al urechii. 2. Care aparține auriculului; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche].
AURICULÁR s.m. Degetul mic de la mână. [Pron. a-u-. / < fr. auriculaire].
AURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)
AURICULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de ureche; propriu urechilor. Nerv ~. 2) Care ține de auricul; propriu auriculului. /<fr. auriculaire, it. auricolare
auricular a. privitor la urechi: boală auriculară; martur auricular, care a auzit cele ce povestește.
*auriculár, -ă adj. (lat. auricularius). Relativ la urechĭ. Martur auricular, care a auzit chear el; deget auricular, cel maĭ mic, cu care te scobeștĭ în ureche.

auricular dex

Intrare: auricular
auricular adjectiv
  • silabisire: a-u-