auriculă definitie

15 definiții pentru auriculă

aurículă1 sf vz auricul
aurículă2 sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~le / E: fr auricule] (Atm) Ureche externă.
AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.
AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.
AURICÚLĂ, auricule, s. f. Urechea externă, pavilionul urechii. – Pronunțat: a-u-.
AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).
aurículă (pavilionul urechii) (a-u-) s. f., g.-d. art. aurículei; pl. aurícule
aurículă (pavilionul urechii) s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurículei; pl. aurícule
AURÍCULĂ s. v. ureche.
AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche].
AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr. auricule, lat. auricula)
AURÍCULĂ ~e f. Parte externă a urechii; pavilionul urechii. /<lat. auricula, fr. auricule
auriculă f. 1. pavilionul urechii; 2. una din despărțiturile inimei.
*aurículă f., pl. e (auricula, de unde vine și ureche). Anat. Lobu urechiĭ. Despărțitură a inimiĭ.
AURICULĂ s. (ANAT.) ureche, pavilionul urechii, (rar) pîlnie, scoică.

auriculă dex

Intrare: auriculă
auriculă substantiv feminin
  • silabisire: a-u-