auricul definitie

2 intrări

18 definiții pentru auricul

aúric1, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr aurique] (D. vele) În formă de trapez.
aúric2, ~ă [At: BARONZI, L. 128 / P: a-u~ / Pl: ~ici, -ice / E: aur + -ic] 1-17 a (Nob) Aurel (1-17). 18 sf Arbust decorativ din familia verbenaceelor, cu flori galbene-portocalii, cu fructul negru.
aurícul sn [At: DA ms / V: sf / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr auricule] Fiecare din cele două despărțituri superioare ale inimii Si: atriu.
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. – Pronunțat: a-u-.
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).
aurícul (compartiment al inimii) (a-u-) s. n., pl. aurícule
aúric adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice
aurícul (compartiment al inimii) s. n. (sil. a-u-), pl. aurícule
AURÍCUL s. (ANAT.) atriu. (~ul este o despărțitură a inimii.)
AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica].
AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula].
AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica)
AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula)
AURICUL2(O)- elem. „auriculă”. (< fr. auricul/o/-, lat. auricula)
AURÍCUL ~e n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale inimii, care comunică cu ventriculele. [Sil. a-u-] /<fr. auricule
AURICUL s. (ANAT.) atriu. (~ este o despărțitură a inimii.)

auricul dex

Intrare: auricul
auricul substantiv neutru
  • silabisire: a-u-
Intrare: auric
auric adjectiv