Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru aureola

aureola vt [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pzi: ~lez / E: fr aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica.
aure├│l─â sf [At: HASDEU, I. C. 18 / P: a-u-re-o- / Pl: ~le / E: fr aureole] 1 Cerc luminos cu care este ├«nconjurat capul reprezent─ârilor sfin╚Ťilor sau al altor personaje Si: aur─â (3), nimb. 2 (Fig) Str─âlucire. 3 (Fig) Glorie. 4 (Fig) Faim─â. 5 Zon─â luminoas─â ├«n jurul unei fl─âc─âri, arc electric etc. 6 Zon─â pe suprafa╚Ťa unui obiect ├«n care exist─â o tranzi╚Ťie continu─â de la o culoare la alta. 7 Fenomen de iluminare parazit─â, sub form─â de inele concentrice care apar ├«n jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 8 Efect nedorit de zon─â luminoas─â pe m─ârcile po╚Ötale litografiate. 9 Halo ├«n jurul unui astru Si: (rar) cearc─ân.
AUREOL├ü, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nconjura cu o aureol─â. 2. Fig. A ├«ncununa, a glorifica (pentru calit─â╚Ťile sale). [Pr.: a-u-re-o-] ÔÇô Din fr. aur├ęoler.
AURE├ôL─é, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii ├«nconjoar─â capetele unor personaje, mai ales ale sfin╚Ťilor; nimb, aur─â. ÔÖŽ Fig. Str─âlucire, glorie, faim─â. 2. Zon─â pe suprafa╚Ťa unui obiect, variat colorat─â, ├«n care exist─â o tranzi╚Ťie continu─â de la o culoare la alta. ÔÖŽ Zon─â mai pu╚Ťin luminoas─â din jurul unei fl─âc─âri, unui arc electric etc. 3. (Tel.) Fenomen de iluminare parazit─â, sub form─â de inele concentrice care apar ├«n jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop, datorit─â unor reflexii multiple. 4. Efect nedorit de zon─â luminoas─â pe m─ârcile po╚Ötale litografiate. [Pr.: a-u-re-o-] ÔÇô Din fr. aur├ęole, lat. [corona] aureola.
AUREOL├ü, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nconjura cu o aureol─â. 2. Fig. A ├«ncununa, a glorifica (pentru calit─â╚Ťile sale). [Pr.: a-u-re-o-] ÔÇô Din fr. aur├ęoler.
AURE├ôL─é, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii ├«nconjoar─â capetele unor personaje, mai ales ale sfin╚Ťilor; nimb, aur─â. ÔÖŽ Zon─â pe suprafa╚Ťa unui obiect, variat colorat─â, ├«n care exist─â o tranzi╚Ťie continu─â de la o culoare la alta. ÔÖŽ Zon─â mai pu╚Ťin luminoas─â din jurul unei fl─âc─âri, unui arc electric etc. 2. Fig. Str─âlucire, glorie, faim─â. [Pr.: a-u-re-o-] ÔÇô Din fr. aur├ęole, lat. [corona] aureola.
AURE├ôL─é, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii ├«nconjoar─â capetele unor personaje (mai ales ale sfin╚Ťilor, ├«n iconografie); nimb. ├Än cel d-al patrulea [medalion] v├«n─âtoarea e terminat─â. Marele Traian, ├«ncununat cu o aureol─â circular─â sau nimb... st─â ├«n picioare. ODOBESCU, S. III 74. ÔŚŐ (Poetic) Dep─ârtarea sorbea tre╚Ťtat ├«n ad├«ncurile sale chipul alb al Floricic─âi, desprins ├«nc─â de pe zare ╚Öi ├«ncremenit ├«n aureola de lumin─â ╚Ť─âsut─â ├«n fund ei de razele de aur ├«n pulbere ale soarelui curat de diminea╚Ť─â. HOGA╚ś, M. N. 54. 2. Fig. Str─âlucire, splendoare, glorie, faim─â. ├Än lumina esteticii materialiste, orientarea ╚Öi practica artistic─â a lui I. L. Caragiale cap─ât─â acea aureol─â pe care nu a avut-o niciodat─â ├«n trecut ╚Öi pe care, o merit─â ├«ntru totul. L. ROM. 1953, nr. I, 55. ÔÇô Pronun╚Ťat: a-u-re-o-.
AURE├ôL─é, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii ├«nconjur─â capetele unor personaje, mai ales ale sfin╚Ťilor; nimb. ÔÖŽ Zon─â pe suprafa╚Ťa unui obiect, variat colorat─â, ├«n care exist─â o tranzi╚Ťie continu─â de la o culoare la alta. 2. Fig. Str─âlucire, glorie, faim─â. [Pr.: a-u-re-o-] ÔÇô Fr. aur├ęole (lat. lit. [corona] aureola).
aureolá (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureoleáză
aure├│l─â (a-u-re-o-) s. f., g.-d. art. aure├│lei; pl. aure├│le
aureol├í vb. (sil. a-u-re-o-), ind. prez. 1 sg. aureol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. aureole├íz─â
aure├│l─â s. f. (sil. a-u-re-o-), g.-d. art. aure├│lei; pl. aure├│le
AUREOLÁ vb. (rar) a nimba.
AURE├ôL─é s. aur─â, nimb. (~ cu care pictorii ├«nconjur─â capetele sfin╚Ťilor.)
AUREOL├ü vb. I. tr. A ├«nconjura cu aureol─â. ÔÖŽ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. aur├ęoler, it. aureolare].
AURE├ôL─é s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii ├«nconjur─â capetele unor personaje, ├«n special ale sfin╚Ťilor; nimb. 2. Halo ├«n jurul unui astru, pe o fotografie. ÔÖŽ Zon─â luminoas─â care ├«nconjur─â flac─âra propriu-zis─â. 3. (Fig.) Glorie, str─âlucire, faim─â, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. aur├ęole, it. aureola < lat. aureolus ÔÇô de aur].
AUREOL├ü vb. tr. 1. a ├«nconjura cu aureol─â. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. aur├ęoler)
AURE├ôL─é s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii ├«nconjur─â capetele unor personaje, ├«n special ale sfin╚Ťilor; nimb. 2. halo ├«n jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ÔŚŐ zon─â luminoas─â care ├«nconjur─â flac─âra propriu-zis─â. 3. fenomen de iluminare parazit─â, sub form─â de inele concentrice, ├«n jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zon─â luminoas─â pe m─ârcile po╚Ötale litografiate. 5. (fig.) glorie, faim─â; aur─â (1). (< fr. aur├ęole, lat. aureola)
A AUREOL├ü ~├ęz tranz. 1) A ├«nconjura cu o aureol─â. 2) fig. A releva meritul cuiva; a glorifica. /<fr. aur├ęoler
AURE├ôL─é ~e f. 1) (├«n pictura religioas─â) Cerc luminos desenat de pictori ├«n jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) fig. Totalitate de calit─â╚Ťi care impresioneaz─â, trezind respect ╚Öi admira╚Ťie; str─âlucire. 3) Zon─â mai pu╚Ťin luminoas─â din jurul unei fl─âc─âri sau al unui bec electric. [G.-D. aureolei; Sil. a-u-re-o-] /<fr. aur├ęole, lat. aureola, it. aureola
aureol─â f. 1. cerc luminos cu care pictorii ├«nconjoar─â capul sfin╚Ťilor; 2. fig. str─âlucire: aureol─â de glorie.
*aure├│l─â f., pl. e (fr. aur├ęole, d. lat. aur├ęolus, aur├ęola, de aur). Nimb, cerc luminos cu care pictori─ş ├«nconjoar─â capetele sfin╚Ťilor. Fig. Str─âlucire, nimb, renume: aureol─â de glorie.
AUREOLA vb. (rar) a nimba.
AUREOL─é s. aur─â, nimb. (~ cu care pictorii ├«nconjur─â capetele sfin╚Ťilor.)
AURE├ôL─é (< fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii ├«nconjur─â capetele sfin╚Ťilor; aur─â (2). 2. (FIZ.) Zon─â mai pu╚Ťin luminoas─â care ├«nconjur─â o flac─âr─â, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice ├«n care, sub influen╚Ťa temperaturii ╚Öi a chimismului magmei ├«n ascensiune, se manifest─â fenomenul de metamorfism. A. hidrotermal─â = zona din jurul unui co╚Ö vulcanic, ├«n care rocile s├«nt metamorfozate de c─âtre solu╚Ťiile hidrotermale. A. mofetic─â = zona de r─âsp├«ndire a emana╚Ťiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, disloca╚Ťiile sau erup╚Ťiile vulcanice. A. geochimic─â (sau de dispersiune) = zon─â din jurul unor z─âc─âminte de substan╚Ťe minerale utile care prezint─â un con╚Ťinut ridicat ├«n elementele chimice ce alc─âtuiesc acel z─âc─âm├«nt ╚Öi care se formeaz─â concomitent cu z─âc─âm├«ntul (a. primar─â) sau prin alterarea acestuia (a. secundar─â).

Aureola dex online | sinonim

Aureola definitie

Intrare: aureol─â
aureol─â substantiv feminin
  • silabisire: a-u-re-o-
Intrare: aureola
aureola verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-re-o-