aureálă sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 100 / V: d- / P: a-u~ / Pl: ~eli / E: aur + -eală] 1-6 Aurire (1-6). 7 Aspect al unui obiect acoperit cu un strat de aur (1). 8 (Fig) Strălucire aparentă.

AUREÁLĂ, aureli, s. f. (Pop.) Aurire. [Pr.: a-u-] – Din auri + suf. -eală.

AUREÁLĂ s. v. aurire, aurit.

aureală s. v. AURIRE. AURIT.