aurar definitie

16 definiții pentru aurar

aurar2 sn [At: (a. 1690) DOC., ap. IORGA, D. B. I, 88 / V: ~iu / P: a-u~ / Pl: ~e / E: orar1 după aur] (Trs; înv) 1 Orar1. 2 Beteală.
aurár1 sm [At: LB / P: a-u~ / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: aur + -ar] 1 Meșter care lucrează în aur (și argint). 2 Negustor de obiecte din aur și argint. 3 (Pex) Giuvaergiu. 4 Muncitor care scoate aur din mine sau din nisipul râurilor. 5 (Reg; îf -iu) Spălător de aur (1). 6 (înv; pex) Țigan rudar care scotea aur din râuri, îl prelucra sau îl vindea.
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. V. zlătar, Îi trebuiește un aurar tare iscusit, care să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. 2. Cel care scoate aur din mine, care culege aur din rîuri. V. băieș, rudar. – Pronunțat: a-u-.
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.
aurár (a-u-) s. m., pl. aurári
aurár s. m. (sil. a-u-), pl. aurári
AURÁR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.
AURÁR /EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar)
aurár /eyrir/ s. m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL]
AURÁR ~i m. 1) Persoană care extrage aur din mine sau din râuri. 2) Meșter care lucrează obiecte de aur. /aur + suf. ~ar
aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS].
aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.
AURAR s. (înv.) zlătar, (turcism înv.) cuiungiu.
ÁURAR2 s. m. pl. v. eyrir.

aurar dex

Intrare: aurar
aurar substantiv masculin
  • silabisire: a-u-