Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru aur─â

├íur─â sf [At: ECONOMIA, 95 / P: a-u~ / Pl: ~re / E: lat aura] 1 Adiere. 2 Boare. 3 Aureol─â (1). 4 Radia╚Ťie energetic─â emanat─â de persoane cu o mare for╚Ť─â spiritual─â. 5 Atmosfer─â mistic─â. 6 (Med) Senza╚Ťie de nelini╚Öte care preveste╚Öte apropierea unei crize de epilepsie.
├üUR─é s. f. 1. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureol─â (1). 2. (Med.) Stare specific─â premerg─âtoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] ÔÇô Din lat. aura.
├üUR─é s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureol─â (1). (Med.) Stare specific─â premerg─âtoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] ÔÇô Din lat. aura.
ÁURĂ s. f. (Rar) Nimb, aureolă (1). Lumina vie și moale a apusului era adunată pe spatele făpturii lui albe ca o aură. CAMIL PETRESCU, N. 93.
├üUR─é s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobi╚Önuit) Nimb, aureol─â (1). 3. Stare premerg─âtoare crizei, ├«ntr-o boal─â, mai ales ├«n epilepsie. ÔÇô Lat. lit. aura.
áură (a-u-) s. f., g.-d. art. áurei
áură s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áurei; pl. áure
ÁURĂ s. v. aureolă.
ÁURĂ s. v. adiere, boare, zefir.
ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura].
├üUR─é s. f. 1. aureol─â (5). 2. stare particular─â care preced─â o criz─â de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un c├ómp de emisiune a unor radia╚Ťii ale corpului, de natur─â luminoas─â sau electromagnetic─â. (< lat., fr. aura)
├íur─â (-re), s. f. ÔÇô Boare, zefir. ÔÇô Mr. avr─â, megl. aur─â. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuv├«nt folosit aproape exclusiv de poe╚Ťii romantici, ╚Öi are aspect de italienism. Totu╚Öi, pare s─â fi fost popular ├«n trecut, deoarece se conserv─â ├«n dialecte. ├Än Candrea-Dens., 121, apare ca cuv├«nt popular.
aur─â f. (poetic) adiere, zefir; cu dulci aure ce sbor BOL.
AUR─é s. aureol─â, nimb. (~ cu care pictorii ├«nconjur─â capetele sfin╚Ťilor.)
aur─â s. v. ADIERE. BOARE. ZEFIR.

Aur─â dex online | sinonim

Aur─â definitie