aulic definitie

11 definiții pentru aulic

aúlic, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 84 / P: a-u~ / A și: (înv) aulic / Pl: ~ici, -ice / E: lat aulicus] 1 a De curtea domnească sau împărătească. 2 a De la curtea domnească sau împărătească. 3 a Al curții împărătești sau domnești. 4 a De divanul domnesc. 5-6 sn, a (Șîs Consiliu ~) Tribunalul suprem în vechiul imperiu germanic. 7 a (Îs) Consilier ~ Consilier al curții imperiale.
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.
aúlic adj. m., pl. aúlici; f. aúlică, pl. aúlice
aúlic adj. m., pl. aúlici; f. sg. aúlică, pl. aúlice
AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].
AÚLIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)
AÚLIC1 s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)
AÚLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de curtea unui suveran; de la curtea unui suveran. /<lat. aulicus
aulic a. consilier aulic, titlu onorific al înalților funcționari și al profesorilor de Universitate (în Austria).
*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.

aulic dex

Intrare: aulic
aulic adjectiv