augustin definitie

13 definiții pentru augustin

augustín, ~ă smf a [At: DA / P: au-gus~ / Pl: ~i, ~e / E: lm augustinus] 1-2 (Călugăr) din ordinul Sf. Augustin.
augustín (au-) adj. m., s. m., pl. augustíni; adj. f., s. f. augustínă, pl. augustíne
*Augustín/(lat.) Augustínus (Au-) (filosof) s. propriu m.
augustín adj. m., s. m. (sil. au-), pl. augustíni; f. sg. augustínă, pl. augustíne
AUGUSTÍN s.m. Călugăr din ordinul sf. Augustin. [Pron. au-gus-, pl. -ni. / < lat. med. augustinus < Augustinus – teolog și filozof idealist].
AUGUSTÍN, -Ă s. m. f. augustinian. (< lat. augustinus, fr. augustin)
Augustin (Sf.) m. cel mai vestit dintre Părinții Bisericii, episcop la Hipona, în Africa, filozof și teolog, celebru prin scrierile sale: Confesiuni, Cetatea lui Dumnezeu (354-430).
*augustín, -ă adj. și s. Călugăr saŭ călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Aŭgustin.
AUGUSTIN (Aurelius Augustinus) (354-430), teolog, filozof și scriitor latin. Episcop de Hippona. Unul dintre părinții latini ai bisericii, canonizat de biserica catolică. A considerat cunoașterea umană ca participare la cunoașterea divină și și a făcut din ideile platoniciene idei ale înțelegerii lui Dumnezeu („Cetatea lui Dumnezeu”, „Confesiuni”). Doctrina sa despre păcatul originar, despre grația divină și predestinare a avut un rol hotărîtor în constituirea dogmei catolice și a concepției creștin-medievale despre om.
BUNEA, Augustin (1857-1909, n sat Vad, jud. Brașov), prelat și istoric român. Acad. (1909). Unul dintre apărătorii fruntașilor politici români implicați în procesul „Memorandumului”. Contribuții privind istoria românilor în evul mediu, cu deosebire viața socială, politică și culturală din sec. 18 („Din istoria românilor”, „Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751)”, „Încercare de istoria românilor pînă la 1382”).
BUZURA, Augustin (n. 1938, sat Berința, jud. Maramureș), prozator român. Acad. (1992). Romane de analiză a dilemelor morale („Absenții”, „Orgolii”), cu o largă deschidere spre problematica socială postbelică („Fețele tăcerii”, „Refugii”, „Drumuri cenușii”), lăsând impresia de fină intuire a psihologiei oamenilor și mediilor.
AVGUSTIN lat, Augustinus cognomen roman < Augustus. 1. – cu soția Frenghita (16 B IV 188). 2. Agustin din Buzău (17 B II 235); 3. Agăstin t. și cu fon. magh. s < ș: Agoștin t.; cu afer. Gostin, Hannes, sas (Mag. Br); Gostinu s, munt.: cf. și sl. gostĭ „oaspe” + in, v. Gost (Partea Il-a). 4. Avgusti, Sofia (Aș Br 204). 5. Cu afer. Gust, Martin sas (Mag. Br); Gust fam., Gustea (Arh; Sur XVI); v. și Gus (Partea a II-a). 6. Prob. Stineru, C., din Bacău, act. cu afer. < germ. Augustiner „călugăr din ordinul Augustinilor”.
Augustin (Fericitul Augustin) (354-430), teolog creștin, episcop în Africa de nord, părinte și doctor al Bisericii apusene, filozof neoplatonic, retor și adversar al maniheismului. Prin lucrările sale (Cetatea lui Dumnezeu, Confesiuni ș.a.) a încercat să concilieze creștinismul cu neoplatonismul, iar prin doctrina sa despre predestinație și grația divină a influențat calvinismul, jansenismul și scolastica timpurie.

augustin dex

Intrare: augustin (s.m.)
augustin substantiv masculin
  • silabisire: au-
Intrare: augustin (adj.)
augustin adjectiv
  • silabisire: au-
Intrare: Augustin
Augustin