augúst², ~ă [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 181/1 / Pl: ~uști, ~e / E: lat augustus, fr auguste] 1 sm Titlu de cinste dat de senatul roman împăratului Octavian. 2 sm (Pex) împărat. 3-4 smf, a (Titlu de cinste) dat membrilor familiei domnitoare. 4 a Preamărit². 5 a (Pex) Împărătesc. 6 a (Fig) Maiestuos. 7 a Impunător.

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. [Pr.: au-] – Din lat. augustus, fr. auguste.

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. – Din lat. augustus, fr. auguste.

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare, astăzi numai ironic) Preamărit, preaînălțat, slăvit. Prăpastia dintre țară și dinastie e așa de adîncă, gheața așa de groasă, că de s-ar plănui descotorosirea țării de rege nu s-ar găsi supus care să-și verse sîngele pentru augustul suveran. COCEA, P. 27. Exemplul dat de augustul meu strămoș, Caiu Ulpiu Traian. ODOBESCU, S. III 31. ◊ (Poetic) Care impune respect, maiestos, măreț, impunător. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. Din culmile auguste ale munților, pe care începeau să cadă palori, de ametistă, se lăsa insinuant frigul nopții. GALACTION, O. I 101. A timpilor eroici imagină augustă. ALECSANDRI, P. A. 162. – Pronunțat: au-gust.

AUGÚST², -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestos, măreț, impunător. – Lat. lit. augustus.

augúst¹ (au-) adj. m., pl. augúști; f. augústă, pl. augúste

augúst adj. m. (sil. au-), pl. augúști; f. sg. augústă, pl. augúste

AUGÚST adj. v. grandios, imperial, impunător, împărătesc, maiestos, măreț, preamărit, preaslăvit, slăvit.

AUGÚST s.m. Titlu de onoare dat de senatul roman împăratului Octavian; (p. ext.) cezar, împărat. // adj. (Titlu dat odinioară monarhilor sau principilor) preaînălțat, slăvit, preamărit. ♦ (Fig.) maiestuos, impunător. [Pron. au-gust. / < lat. augustus].

AUGÚST, -Ă adj. 1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit. 2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător. (< fr. auguste, lat. augustus)

AUGÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în adresări către un monarh, un principe etc.) Care este cu renume; preamărit; slăvit. 2) Care trezește admirație. Imagine ~stă. /<lat. augustus

august a. venerabil, demn de respect, maiestos: al timpilor eroici imagine augustă AL.

Praetoria Augusta f. cetate în Dacia, pe lângă Pasul Câineni.

*aŭgúst, -ă adj. (lat. augustus, d. augére, a mări. V. adaug). Venerabil, măreț, care impune respect (epitet suveranilor și altora): augusta luĭ persoană.

august adj. v. GRANDIOS. IMPERIAL. IMPUNĂTOR. ÎMPĂRĂTESC. MAIESTOS. MĂREȚ. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT.

AUGUSTA [ɔ:gástə] 1. Oraș în E S.U.A. (Georgia), pe Savannah; 396,4 mii loc. (1988, cu suburbiile). Expl. de caolin. Îngrășăminte chimice. Centru al ind. bumbacului. Stațiune turistică de iarnă. 2. Oraș în NE S.U.A., centru ad-tiv al statului Maine; 55,3 mii loc. (1980, cu suburbiile). Produse farmaceutice. Prelucr. lemnului și a bumbacului. Stațiune estivală.

PAX AUGUSTA v. Badajos.

PULCHERIA DELIA AUGUSTA (399-453), împărăteasă romană a Orientului. Sora lui Teodosiu II (408-450), care i-a încredințat administrația Imperiului. După moartea fratelui ei s-a măritat cu Marcian, pe care l-a impus împărat, devenind coregentă.

Hohenbergia augusta Morr. (syn. Aechmea augusta Bak.). Specie cu flori albastre, așezate în paniculă piramidală, bogat ramificată. Frunze aspre, dentate, cu solzi de culoare deschisă; lungi de 10-14 cm și late de cca 1 cm, dispuse în rozetă, formează o pîinie.

Strelitzia augusta Thunb. Specie care înflorește iarna. Flori albe, carena roșie-purpur. Frunza cu lamina cca 100 cm lungime la, bază cordiformă-lucioasă, verde, lung-pețiolată, pețiolul pînă la 2 m lungime. Tulpină scurtă.