auditoriu definitie

16 definiții pentru auditoriu

auditóriu1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: ~ii / E: fr auditoire, lat auditorium] 1 Totalitatea ascultătorilor unei conferințe, unui curs etc. Si: asistență, public. 2 Totalitatea ascultătorilor la un concert. 3 (Fig) Totalitatea cititorilor unui scriitor. 4 Sală mai mare în care se adună auditorii (1) unei conferințe. 5 Sală de prelegeri la universitate. 6 (Spc) Sală pentru audiții muzicale sau teatrale. 7 (Spc) Sală pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice.
AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.
AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.
AUDITÓRIU2, auditorii, s. n. Sală de cursuri la o școală, în special la o universitate sau la alt institut de învățămînt superior. – Pronunțat: a-u-.
AUDITÓRIU1 s. n. Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, urmăresc un spectacol etc.; asistență, public. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. (În forma auditor) Alexandrescu înveselea auditorul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126. – Pronunțat: a-u-.- Variantă: auditór s. n.
AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Fr. auditoire (lat. lit. auditorium).
auditóriu (asistență, sală) [riu pron. rĭu] (a-u-) s. n., art. auditóriul; (săli) pl. auditórii, art. auditóriile (-ri-i-)
auditóriu (sală, public) s. n. (sil. a-u-di-) [-riu pron. -rĭu], (săli) pl. auditórii, art. auditóriile (sil. -ri-i-)
AUDITÓRIU s. v. asistență.
AUDITÓRIU1 s.n. Asistență, public (la o conferință, la un curs etc.) [Pron. -riu. / < fr. auditoire].
AUDITÓRIU2 s.n. Sală pentru audiții muzicale sau teatrale, pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice. [Pron. -riu. / < fr., lat. auditorium].
AUDITÓRIU s. n. 1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.). 2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice. (< fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)
AUDITÓRIU ~i n. 1) Totalitate de persoane care ascultă un curs, o conferință; un concert; totalitate de auditori; asistență. 2) Sală de conferințe într-o instituție de învățământ (superior). /<lat. auditorium
auditoriu n. 1. loc de întrunire spre a asculta un discurs; 2. persoanele cari ascultă.
*auditóriŭ n. (lat. auditorium). Sală de curs orĭ de conferențe. Persoanele adunate acolo.
AUDITORIU s. ascultători (pl.), asistență, public. (~ aplauda în picioare.)

auditoriu dex

Intrare: auditoriu
auditoriu substantiv neutru
  • silabisire: a-u-di-
  • pronunție: -riu pr. -rĭu