auditor definitie

18 definiții pentru auditor

auditór1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET II, 73 / Pl: ~i / E: pn auditor, ger Auditor] (Înv) Judecător militar.
auditór2, -oáre smf a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: ~i, ~oare / E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio. 9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.
AUDITÓR2, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. – Din engl. auditor.
AUDITÓR1, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor.
AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.
AUDITÓR1 s. n. v. auditoriu.
AUDITÓR2, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, incit să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-.
AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).
auditór (a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoáre
auditór s. m. (persoană), adj. m. (sil. a-u-), pl. auditóri; f. sg. și pl. auditoáre, g.-d. sg. art. auditoárei
AUDITÓR s. v. ascultător.
AUDITÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].
AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)
AUDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire
auditor m. cel ce ascultă o cuvântare sau o prelegere.
*auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.
AUDITOR s. ascultător, (înv.) auzitor. (Un ~ din sală.)
auditór s. m. ◊ „Există auditori interni, angajați ai unor mari organizații (bănci, societăți transnaționale) și auditori externi, care fac parte din firme specializate de profil. Aceștia pot fi inspectori financiari, experți judiciari, avocați, profesori, informaticieni, care exercită adesea aceste activități de audit în paralel cu alte activități, cum ar fi auditul financiar, elaborarea de proiecte directoare, consultanță în organizare, realizarea de aplicații, formare etc.” PC World Romania 6/95 p. 48 (din engl. auditor)

auditor dex

Intrare: auditor (adj.)
auditor adjectiv
  • silabisire: a-u-
Intrare: auditor (s.m.)
auditor substantiv masculin
  • silabisire: a-u-