atrofiat definitie

2 intrări

22 definiții pentru atrofiat

atrofiá vr [At: DA / Pzi: ~iéz / E: fr atrophier] (D. țesuturi și organe) 1 A suferi un proces de regresiune morfo-funcțională Si: a degenera. 2 A se vlăgui. 3 (Rar) A se usca. 4 A se micșora. 5 A tinde să dispară Si: (pop) a se închirci, a se pipernici.
atrofiát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atrofia] (Med; rar) 1-6 Atrofiere (1-6).
atrofiát2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: atrofia] (Med) 1 Care a suferit un proces de regresiune morfo-funcțională Si: degenerat. 2 Vlăguit2. 3 Uscat. 4 Micșorat. 5 Care tinde să dispară Si: (pop) închircit, pipernicit.
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe ale plantelor și animalelor) A-șî pierde puterea vitală, a se usca, a se închirci. – Pronunțat: -fi-a.
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. (Despre un organism sau despre o parte sau o funcțiune a lui) Redus, slăbit, uscat, micșorat prin atrofie. Mlădiță atrofiată. Mușchi atrofiați. – Pronunțat: -fi-at.
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Redus, slăbit, micșorat prin atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.
!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)
atrofiá vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiáză, 1 pl. atrofiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. atrofiéze; ger. atrofiínd (sil. -fi-ind)
ATROFIÁ vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.)
ATROFIÁT adj. (MED.) degenerat, (pop.) uscat, (înv. și reg.) sec. (O mână ~.)
ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].
ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)
A SE ATROFIÁ pers. 3 se ~áză intranz. (despre țesuturi, organe) A suferi o atrofie. [Sil. a-tro-fi-a] /<fr. atrophier
atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.
*atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază.
ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mîna.)
ATROFIAT adj. (MED.) degenerat, (pop.) uscat, (înv. și reg.) sec. (O mînă ~.)

atrofiat dex

Intrare: atrofia
atrofia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tro-fi-a
Intrare: atrofiat
atrofiat adjectiv