atrofiá vr [At: DA / Pzi: ~iéz / E: fr atrophier] (D. țesuturi și organe) 1 A suferi un proces de regresiune morfo-funcțională Si: a degenera. 2 A se vlăgui. 3 (Rar) A se usca. 4 A se micșora. 5 A tinde să dispară Si: (pop) a se închirci, a se pipernici.

atrofíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr atrophie] (Med) Degenerare a unei părți a corpului sau a unui organ care, nemaifuncționând, nu mai este hrănit de circulația sângelui Si: degenerare, (înv) consumpțiune.

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

ATROFÍE, atrofii, s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe ale plantelor și animalelor) A-șî pierde puterea vitală, a se usca, a se închirci. – Pronunțat: -fi-a.

ATROFÍE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau al unui organ, din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție; închircire. Atrofia mușchilor.

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.

ATROFÍE, atrofii, s. f. Micșorare a volumului unei celule sau unui organ din cauza inactivității sau în urma unor tulburări de nutriție. – Fr. atrophie (lat. lit. atrophia).

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiá vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiáză, 1 pl. atrofiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. atrofiéze; ger. atrofiínd (sil. -fi-ind)

atrofíe s. f. (sil. -tro-) → trofie

ATROFIÁ vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.)

ATROFÍE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.)

ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].

ATROFÍE s.f. Micșorare a volumului și a puterii unei celule, a unui țesut, a unui organ etc., cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. atrophie, cf. lat. atrophia < gr. a – fără, trophe – hrană].

ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)

ATROFÍE¹ s. f. reducere a volumului și puterii unui țesut sau organ, cauzată de inactivitate sau de tulburări de nutriție. (< fr. atrophie, lat., gr. atrophia)

A SE ATROFIÁ pers. 3 se ~áză intranz. (despre țesuturi, organe) A suferi o atrofie. [Sil. a-tro-fi-a] /<fr. atrophier

ATROFÍE f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau organ, cauzată de tulburări de nutriție sau de inactivitate. ~a nervului optic. /<lat. atrophia, fr. atrophie

atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.

atrofie f. slăbirea sau lâncezirea unei părți a corpului.

*atrofíe f. (vgr. atrophia, d. a-, fără, și trophé, nutriment). Med. Mare slăbire a unuĭ organ nehrănit saŭ neîntrebuințat mult timp.

*atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază.

ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mîna.)

ATROFIE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degenerație, degenerescență. (~ unui țesut.)