Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru atriu

átriu2 sn [At: DN3 / P: ~tri-u / Pl: ~ii / E: fr atrium, lat atrium] (Atm) Auricul.
átriu1 sn vz atrium
átrium sn [At: ODOBESCU, S. I, 389 / P: ~tri-um / V: -iu1 / Pl: n / E: lat atrium] 1 (Aht) Curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2 (Aht) Partea din mijloc a unei bazilici. 3 (Glg) Culoar care înconjoară un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
├üTRIU, atrii, s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u. ÔÇô Var.: ├ítrium s. n.] ÔÇô Din fr. atrium, lat. atrium.
ÁTRIUM2 s. n. v. atriu.
├üTRIUM1, atriumuri, s. n. 1. Curte interioar─â a caselor romane, de obicei ├«nconjurat─â de un portic acoperit. 2. (Rar) Spa╚Ťiu deschis, ├«nconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] ÔÇô Din lat. atrium.
├üTRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] ÔÇô Din fr. atrium, lat. atrium.
├üTRIUM s. n. 1. Curte interioar─â a caselor romane, de obicei ├«nconjurat─â de un portic acoperit. 2. (Rar) Spa╚Ťiu deschis, ├«nconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] ÔÇô Din lat. atrium.
ÁTRIUM s. n. 1. (La romani) Curte interioară a caselor, înconjurată de un portic acoperit. 2. (Astăzi, rar) Partea din mijloc a unei biserici.
├üTRIUM s. n. 1. Curte interioar─â a caselor romane, ├«nconjurat─â de un portic acoperit. 2. (Rar) Partea din mijloc a unei biserici. ÔÇô Lat. lit. atrium.
!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri
átrium/átriu (arhit., anat., geol.) s. n. (sil. -tri-u(m)), pl. átriumuri/átrii
ÁTRIU s. v. auricul.
ÁTRIU s.n. v. atrium.
├üTRIUM s.n. 1. Curtea interioar─â, ├«nconjurat─â de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; ├«n forma de atriu) Cele dou─â desp─âr╚Ťituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care ├«nconjur─â un con vulcanic secundar ├«mbucat ├«n craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio].
├üTRIUM/├üTRIU s. n. 1. curte interioar─â, ├«nconjurat─â de portice acoperite, a caselor romane. 2. spa╚Ťiu deschis, ├«nconjurat uneori de coloane, la intrarea ├«ntr-o bazilic─â. 3. (anat.) auricul. 4. spa╚Ťiu gastric la spongieri, care comunic─â cu exteriorul prin oscul. 5. culoar care ├«nconjur─â un con vulcanic secundar, ├«mbucat ├«n craterul unui vulcan mai vechi. (< lat., fr. atrium)
atriu n. vestibul sau tindă (în vechile case romane).
*├ítri┼ş n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) sa┼ş ╚Öi curtea interioar─â la Roman─ş.
ATRIU s. (ANAT.) auricul. (~ este o desp─âr╚Ťitur─â a inimii.)

Atriu dex online | sinonim

Atriu definitie

Intrare: atriu
atrium substantiv neutru
  • silabisire: a-tri-um
atriu substantiv neutru
  • silabisire: a-tri-u
Intrare: atrium
atriu substantiv neutru
  • silabisire: a-tri-u
atrium substantiv neutru
  • silabisire: a-tri-um