atotputernic definitie

14 definiții pentru atotputernic

atotputérnic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 144/33 / Pl: ~ici, -ice / E: atot- + puternic] 1-2 smf, a (Persoană) cu putere nelimitată Si: (înv) atotputinte (1-2). 3 sma Dumnezeu.
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitată, care poate orice. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164. Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu.
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).
atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice
*Atotputérnicul (Dumnezeu) s. propriu m., voc. Atotputérnice
atotputérnic adj. → puternic
ATOTPUTÉRNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. v. Dumnezeu.
ATOTPUTÉRNIC1 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are putere nelimitată; care poate să facă orice. /atot- + puternic
ATOTPUTÉRNIC2 m. art. Ființă supranaturală considerată de credincioși a fi creatoare și stăpână a lumii; Dumnezeu. /atot- + puternic
atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.
atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.
ATOTPUTERNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. (BIS.) creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu.

atotputernic dex

Intrare: atotputernic
atotputernic adjectiv
Intrare: Atotputernic
Atotputernic