atonic definitie

14 definiții pentru atonic

atónic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr atonique] 1-4 smf, a (Persoană) suferindă de atonie (2-3). 5-6 a Referitor la atonie (2-3). 7-8 a De atonie (2-3).
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.
ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Care e atins de atonie, de lîncezeală; fără vlagă. Țesuturi atonice.
ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton1. – Fr. atonique.
atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice
atónic adj. → tonic
ATÓNIC adj. (MED.) aton. (Țesut ~.)
Atonic ≠ tonic
ATÓNIC, -Ă adj. Atins de atonie; lipsit de putere, de vlagă; aton (1). [< fr. atonique].
ATÓNIC, -Ă adj. aton (1). (< fr. atonique)
ATÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atonie; propriu atoniei; aton. /<fr. atonique
*atónic, -ă adj. (d. atonie. V. tonic). Care rezultă din atonie.
ATONIC adj. (MED.) aton. (Țesut ~.)

atonic dex

Intrare: atonic
atonic adjectiv