aton definitie

18 definiții pentru aton

atón, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr atone] 1 (D. țesuturi musculare) Fără vigoare Si: lânced, obosit. 2 Atonic (1). 3 (D. privire) Fără expresie. 4 (Fig) Adormit2. 5 (Fig) Mort2. 6 (Grm; vocale, silabe, cuvinte) Neaccentuat2.
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.
ATÓN1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Fără vitalitate, lipsit de vigoare. Mușchi atoni.
ATÓN2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent, neintonat. În cuvîntul «liber» avem un «e» aton.
ATÓN1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.).
ATÓN2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.).
atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne
atón adj. m., pl. atóni; f. sg. atónă, pl. atóne
ATÓN adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)
Aton ≠ tonic
ATÓN adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].
ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)
ATÓN ~ă (~i, ~e) 1) (despre vocale, silabe) Care nu este accentuat. 2) med. (despre țesuturi) Care suferă de atonie. /<fr. atone
aton a. Gram. fără ton.
*atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent.
ATON adj. 1. (MED.) atonic. (Țesut ~.) 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)
ATÓN, -Ă adj. (< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton): în sintagmele consoană atonă, cuvânt aton, silabă atonă și vocală atonă (v.).

aton dex

Intrare: aton
aton adjectiv