atomizá [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 12/3 / Pzi: -zez/ E: fr atomiser] 1-2 vtr A (se) desface în atomi (2). 3-4 vtr A (se) fărâmița. 5 vt A transforma un lichid în picături foarte fine. 6 vt (Nob) A adapta ceva ritmului erei atomice.

atomizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atomiza] (Rar) 1 Atomizare (1). 2 Fărâmițare. 3-5 Atomizare (3-5).

atomizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: atomiza] 1 Desfăcut în atomi. 2 Fărâmițat2. 3 (D. lichide) Transformat în picături foarte fine. 4 Uscat prin atomizare. 5 (Nob) Adaptat la ritmul erei atomice.

ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine; a pulveriza. – Fr. atomiser.

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizá vb., ind. prez. 1 sg. atomizéz, 3 sg. și pl. atomizeáză

ATOMIZÁ vb. v. pulveriza.

ATOMIZÁ vb. I. tr. A transforma un lichid în picături foarte fine; a pulveriza. [< fr. atomiser].

ATOMIZÁ vb. tr. 1. a transforma un lichid în picături foarte fine prin pulverizare. 2. (fig.) a fărâmița; a distruge. (< fr. atomiser)

A ATOMIZÁ ~éz tranz. 1) (lichide) A transforma în particule foarte fine prin pulverizare. 2) (lichide) A pulveriza într-un vas cu aer supraîncălzit. /<fr. atomiser

ATOMIZA vb. a pulveriza.