atóm sm [At: CANTEMIR, IST. 334 / V: (înv) -mă sf / Pl: ~i / E: fr atome, lat atomus] 1 (Fiz; ant) Corpuscul indivizibil, infinit de mic, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. 2 (Fiz; chm) Cea mai mică parte a unui element chimic ce mai păstrează însușirile acestuia. 3 (Înv; imp) Element chimic. 4 (Îs) ~ gram Greutatea exprimată în grame a masei unui atom. 5 (Îs) ~ marcat Trasor radioactiv. 6 (Îs) ~ social Cea mai mică unitate viabilă a matricei sociometrice, nucleul tuturor relațiilor socioafective care s-au constituit în jurul unui individ.

ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. 2. Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat în trecut a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. – Din fr. atome, lat. atomus.

ATÓM, atomi, s. m. l. Particulă infinitezimală a materiei (considerată pînă nu de mult ca indivizibilă), care păstrează proprietățile unui anumit element chimic și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, neschimbat, etern și în continuă mișcare, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. În antichitate, Leucip, Democrit, apoi Epicur, Lucrețiu s-au ocupat de teoria atomilor. – Pl. și: (învechit, s. m.) atomuri (NEGRUZZI, S. I 317). – Variantă: atomă, atome (CARAGIALE, O. VII 525, CONTEMPORANUL, Vțț 264, EMINESCU, N. 33), S. f.

ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [Var.: (înv.) atomă, atome, s. f.] – Fr. atome (lat. lit. atomus).

atóm s. m., pl. atómi

atóm s. m., pl. atómi

ATOM MARCÁT s. v. trasor.

ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietățile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr. atome, it. atomo < lat. atomus, gr. atomos – indivizibil].

ATÓM s. m. cea mai mică particulă a unui element chimic. ♦ ~ -gram = valoare în grame a masei atomice a unui element chimic. (< fr. atome, lat. atomus, gr. atomos)

atóm (atómi), s. m. – Cea mai mică parte dintr-un element chimic. Lat. atomus, de la gr. ἄτομος (sec. XVII, cf. Gáldi 155). – Der. (din fr.) atomic, adj.; atomicitate, s. f.; atomism, s. n.; atomist, s. m.; atomistic, adj.

ATÓM ~i m. Cea mai mică parte dintr-un element chimic formată din nucleu și electroni, cu o structură caracteristică complexă. /<fr. atome, gr. atomos

atom m. 1. corpuscul presupus indivizibil din cauza extremei sale micimi; 2. fig. lucru infinit de mic: dorinți nemărginite plantând într’un atom EM.

*atóm m. și vechĭ n., pl. urĭ și e (lat. átomus, d. vgr. átomos, indivizibil, care nu se poate tăĭa de mic ce e; fr. atome. V. tom). Chim. Corp foarte mic presupus că nu se maĭ poate divide și din care se compun moléculele corpurilor simple. Fig. Lucru foarte mic față de altu: oameniĭ îs niște atomĭ în univers.

ATOM MARCAT s. (FIZ.) trasor.

ATÓM (< fr., lat.) s. m. 1. Particulă din care sînt alcătuite toate substanțele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezintă cea mai mică parte a unei substanțe simple (element chimic) care mai păstrează însușirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central și electroni. Poate exista fie liber, fie în combinații cu alți atomi (identici sau diferiți) alcătuind molecula. A. social = noțiune introdusă în psihosociologie de J.L. Moreno, desemnînd cea mai mică unitate viabilă a matricei sociometrice, nucleul tuturor relațiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit în jurul unui individ.