aterizaj definitie

18 definiții pentru aterizaj

aterizáj sn [At: LTR2 / V: -isaj / Pl: ~e / E: fr atterrissage] 1 Aterizare (1). 2 (Mar) Loc unde o navă poate fi trasă pe uscat. 3 Stabilire a poziției exacte a unei nave pe mare.
ATERIZÁJ, aterizaje, s. n. Aterizare. – Din fr. atterrissage.
ATERIZÁJ, aterizaje, s. n. Aterizare. – Din fr. atterrissage.
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.
ATERIZÁJ s. n. Faptul de a ateriza; aterizare.
ATERIZÁJ s. n. Faptul de a ateriza. – Fr. atterrissage.
aterizáj s. n., pl. aterizáje
aterizáj s. n., pl. aterizáje
aterizáre s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări
ATERIZÁJ s. v. aterizare.
ATERIZÁRE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.)
Aterizare ≠ decolare
ATERIZÁJ s.n. 1. Aterizare. 2. Loc unde o navă poate să tragă la uscat. [< fr. atterrissage].
ATERIZÁRE s.f. Acțiunea de a ateriza; luarea contactului cu pământul de către un avion după zbor; aterizaj. ◊ Tren de aterizare = sistem de două sau de trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe teren. ♦ (Sport) Luarea contactului cu pământul după săritură. [<ateriza].
ATERIZÁJ s. n. 1. aterizare. 2. loc unde o navă poate să tragă la uscat. (< fr. atterrissage)
ATERIZÁJ n. 1) Coborâre din zbor a unei nave aeriene pe pământ; aterizare. 2) Loc unde o navă poate acosta. /<fr. atterrissage
ATERIZÁRE ~ări f. 1) v. A ATERIZA. 2) Operații efectuate de o navă pentru a ajunge în raza de vizibilitate a unui reper de pe uscat. /v. a ateriza
ATERIZAJ s. (AV.) aterizare. (~ avionului.)

aterizaj dex

Intrare: aterizaj
aterizaj substantiv neutru