atenuator definitie

8 definiții pentru atenuator

atenuatór sn [At: DEX2 / P: ~u-a- / Pl: ~oare / E: fr atténuateur] Circuit electric introdus într-un lanț de transmisiune în scopul atenuării undelor de anumite frecvențe.
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. atténuateur.
atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre
atenuatór s. n. (sil. -nu-a-), pl. atenuatoáre
ATENUATÓR s.n. Circuit electric introdus într-un lanț de transmisiune în scopul atenuării undelor de anumite frecvențe. [Pron. -nu-a-. / < fr. atténuateur].
ATENUATÓR s. n. 1. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal. 2. dispozitiv în tuburile de ventilație, care comunică în vederea reducerii zgomotului. (< fr. atténuateur)
atenuatór s. n. (tehn.) Dispozitiv care servește pentru micșorarea zgomotului ◊ „Cu atenuatorul de zgomot lucrurile stau așa [...] Atenuarea despre care vorbesc [...] a redus zgomotul la jumătate.” R.l. 10 VI 73 p. 8 (din fr. atténuateur, engl., rus. attenuator; PR 1950; DN3, DEX-S)

atenuator dex

Intrare: atenuator
atenuator substantiv neutru
  • silabisire: -nu-a-