atenuant definitie

15 definiții pentru atenuant

atenuánt, ~ă a [At: SADOVEANU, Z. C. 29 / P: ~u-a- / Pl: ~anți, ~e / E: fr atténuant] 1 Care ușurează. 2 Care provoacă scăderea intensității unui fenomen. 3 Care reduce importanța unui fapt. 4 Care reduce gravitatea unei fapte. 5 (Jur; îs) Circumstanță ~ă Împrejurare care contribuie la micșorarea vinei și la reducerea pedepsei unui inculpat. 6 (Fig; îas) Fapt care poate duce la aprecierea indulgentă a unei stări de lucruri condamnabile.
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care scade, care micșorează intensitatea sau gravitatea unui fapt. ◊ (Mai ales în expr.) Circumstanță atenuantă (mai ales la pl.) = împrejurare (sau împrejurări) care contribuie la micșorarea vinei și la ușurarea pedepsei unui inculpat. A invoca (sau a acorda) circumstanțe atenuante. – Pronunțat: -nu-ant.
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant.
atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte
atenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atenuánți; f. sg. atenuántă, pl. atenuánte
ATENUÁNT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.)
Atenuant ≠ agravant
ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ~e = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans)
ATENUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care atenuează. ◊ Circumstanțe ~te împrejurări care ușurează vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /<fr. atténuant
atenuant a. care atenuează: circumstanțe atenuante, cari micșorează gravitatea unei crime sau unui delict.
*atenuánt, -ă adj. (fr. atténuant). Care atenuĭază: Circumstanțe atenuante, ușurătoare, care micșorează vina și pedeapsa (în opoz. cu agravante).
ATENUANT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.)

atenuant dex

Intrare: atenuant
atenuant adjectiv
  • silabisire: -nu-ant