atenua definitie

16 definiții pentru atenua

atenuá vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uéz / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).
atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)
atenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atenueáză (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. atenuéze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)
ATENUÁ vb. 1. a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vântului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)
A (se) atenua ≠ a (se) intensifica, a (se) înteți
ATENUÁ vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].
ATENUÁ vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)
A ATENUÁ ~éz tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare
A SE ATENUÁ se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni, fenomene etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare
atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.
*atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.
ATENUA vb. 1. a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Tăria vînlului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)

atenua dex

Intrare: atenua
atenua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -nu-a