atelier definitie

2 intrări

19 definiții pentru atelier

atelier sn [At: IOANOVICI, TEHN. 117/ P: ~li-er / V: (pop) atiler / Pl: ~e / E: fr atelier] 1 Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o activitate meșteșugărească organizată Si: (reg) lucrătoare. 2 Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. 3 (Înv) Totalitate a uneltelor necesare unei meserii Si: utilaj. 4 Totalitate a muncitorilor care lucrează într-un atelier (2). 5 (Înv) Șantier. 6 Încăpere special amenajată, în care lucrează un artist plastic. 7 Artiști, elevi sau studenți care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (6). 8 (Fig) Centru de producție artistică-literară. 9 (Îe) Secrete de ~ Secrete de fabricație. 10 (Îe) A nu fi ieșit din ~ A fi în faza proiectării, experimentării, anterioară finalizării. 11 (Îe) Glume (sau farse) de ~ Glume specifice unui grup profesional, în special artistic.
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local de sine stătător sau făcînd parte dintr-o întreprindere mai mare, înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. Erau mecanici și zileri care lucrau la linia cea nouă și în atelierul ridicat pentru aceasta aici în gară. DUMITRIU, B. F. 108. În zilele de duminici și sărbătoare, cînd atelierul lui Martin Ferenț era în repaus, parcă lipsea mahalalei ceva. PAS, L. I 72. Cu cîtă voie bună și putere, în mii și mii de noi ateliere Muncește muncitorul pentru el! D. BOTEZ, F. S. 49. ◊ Organizație de atelier = unitate de partid în unele întreprinderi mari, înființată în cuprinsul organizației de bază respective. Organizația de atelier poate lua hotărîri în cadrul sarcinilor stabilite la adunarea organizației de bază. REZ. HOT. I 161. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un astfel de local. Tot atelierul s-a bucurat de inovație. 2. Încăpere special amenajată în care lucrează un pictor sau un sculptor. ♦ Fig. Centru de activitate artistică-literară. [Cenaclurile literare] sînt ateliere în care viitorii noștri creatori își fac ucenicia. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/4. – Pronunțat: -li-er.
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un astfel de local. 2. Încăpere sau grup de încăperi în care se lucrează opere de artă sau lucrări de arhitectură, prin munca individuală sau colectivă a unor artiști plastici sau arhitecți; p. ext. ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri. [Pr.: -li-er] – Fr. atelier.
ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére
vagón-ateliér (-li-er) s. n. pl. vágoane-ateliér
ateliér s. n. (sil. -li-er), pl. ateliére
vagón-ateliér s. n., pl. vagoáne-ateliér
ATELIÉR s. 1. (Transilv. și Ban.) lucrătoare, (Transilv.) mihei, (înv.) meserie. (~ul fierarului.) 2. studio. (~ul pictorului, fotografului.)
ATELIÉR s.n. 1. Loc, încăpere, local înzestrat cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. Încăpere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier].
ATELIÉR s. n. 1. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială. ◊ totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc. ◊ artiștii, elevii, studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). (< fr. atelier)
ATELIÉR ~e n. 1) Local înzestrat cu utilaj special în care se confecționează produse sau se fac reparații. ~ de lemnărie. 2) Încăpere de lucru a unui pictor, sculptor, fotograf. [Sil. -li-er] /<fr. atelier
atelier n. 1. locul unde lucrează artiști sau lucrători; 2. lucrătorii unui atelier.
*ateliér n., pl. e (fr. atelier). Loc de lucrat, oficină: atelier de pictură, de croitorie. Totalu lucrătorilor din atelier.
ATELIER s. 1. (Transilv. și Ban.) lucrătoare, (Transilv.) mihei, (înv.) meserie. (~ fierarului.) 2. studio. (~ pictorului, fotografului.)
ATELIER. Subst. Atelier, atelier de meșteșugărie. Fierărie, făurărie (înv. și reg.), făuriște (reg.), covălie (reg.), covăcie (reg.); potcovărie; lăcătușerie, strungărie; alămărie, arămărie; tinichigerie; armurărie (rar); forjerie. Dulgherie, tîmplărie; dogărie, butnărie (reg.); rotărie. Pielărie, tăbăcărie, dubălărie (reg.), cojocărie, blănărie, curelărie, șelărie, samaragerie (rar), hămurărie (rar). Cizmărie, pantofărie, ciubotărie (reg.). Croitorie, cusătorie (rar); abagerie; ceaprăzărie, găitănărie (înv.); sumănărie; plăpumărie. Țesătorie; postăvărie. Ceasornicărie, orologerie (înv.). Mezelărie, cîrnățărie. Brutărie, pitărie (înv. și reg.), franzelărie; simigerie; covrigărie; plăcintărie, patiserie. Bragagerie. Frizerie. Boiangerie, vopsitorie. Tapițerie. Frînghierie. Lumînărie, lumînărărie, mungerie (înv.). Atelier de reparații; atelier de întreținere. Vb. A deschide un atelier, a ține (a avea) un atelier; a lucra în atelier. V. îmbrăcăminte, încălțăminte, locuri comerciale, meșteșug, meșteșugar, pîine, țesătură.
ateliér-școálă s. n. Atelier școlar în care se efectua practica productivă a elevilor (în perioada comunismului) ◊ „În atelierul-școală [...] privirile mi-au fost atrase de sertarele cu scule.” Sc. 12 XII 63 p. 1. ◊ „Realizarea, în cadrul atelierelor-școală, a microîntreprinderilor de producție școlară și a microcooperativelor agricole de producție școlară a unor produse în valoare de 3.500.000 lei.” Sc. 16 I 73 p. 4. ◊ „În acest scop se va continua acțiunea de înființare a atelierelor în toate școlile, se va intensifica dotarea acestora și va fi organizată mai bine instruirea în atelierele-școală, ferme-școală, loturi experimentale, magazine-școală, șantiere-școală și altele.” R.l. 8 VII 73 p. 2. ◊ „Un atelier-școală demn de un institut.” R.l. 7 II 84 p. 1; v. și I.B. 10 XI 75 p. 4 (din atelier + școală)
autoturísm-ateliér s. n. Autoturism amenajat ca atelier ◊ „A fost înființat un serviciu de reparare la domiciliu a aparatelor de radio și televizoarelor, precum și a obiectelor de uz casnic de folosință îndelungată. Acest nou serviciu este încadrat cu cei mai buni specialiști și dotat cu un autoturism-atelier.Sc. 19 IX 76 p. 5 (din autoturism + atelier)

atelier dex

Intrare: atelier
atelier substantiv neutru
  • silabisire: -li-er
Intrare: vagon-atelier
vagon-atelier substantiv neutru
  • silabisire: -li-er