ataxie locomotrice definitie

13 definiții pentru ataxie locomotrice

ataxíe sf [At: ENC. VET. 535 / Pl: ~ii / E: fr ataxie] 1 Neregularitate a funcțiilor fiziologice. 2 Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase sau centri nervoși.
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.
ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei
ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei
ATAXIE LOCOMOTRÍCE s. v. tabes.
ATAXÍE s.f. (Med.) Boală a măduvei spinării și (rar) a cerebelului, caracterizată prin incapacitatea de a coordona mișcările. [Gen. -iei. / < fr. ataxie, cf. gr. a – fără, taxis – ordine].
ATAXÍE s. f. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările. (< fr. ataxie, gr. ataxia)
ataxíe (-íi), s. f. – Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare. Gr. ἀταξία (sec. XVIII, cf. Gáldi 155). – Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie).
ATAXÍE f. med. Boală a măduvei spinării caracterizată prin incapacitatea de a coordona mișcările. /<fr. ataxie
ataxie (locomotrice) f. boală nervoasă ce face imposibilă coordinarea mișcărilor.
*ataxíe f. (vgr. ataxía, dezordine). Med. Dezordine în mișcările corpuluĭ (cînd nu maĭ eștĭ stăpîn pe mișcărĭ): ataxie locomotrice. Sec. 18. (d. ngr.). Abatere morală: ataxia unuĭ preut.
ataxie locomotrice s. v. TABES.

ataxie locomotrice dex