Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ataxie

atax├şe sf [At: ENC. VET. 535 / Pl: ~ii / E: fr ataxie] 1 Neregularitate a func╚Ťiilor fiziologice. 2 Tulburare a coordon─ârii mi╚Öc─ârilor voluntare din cauza lez─ârii unor c─âi nervoase sau centri nervo╚Öi.
ATAX├ŹE s. f. (Med.) Tulburare a coordon─ârii mi╚Öc─ârilor voluntare din cauza lez─ârii unor c─âi nervoase ╚Öi centri nervo╚Öi. ÔÇô Din fr. ataxie.
ATAX├ŹE s. f. (Med.) Tulburare a coordon─ârii mi╚Öc─ârilor voluntare din cauza lez─ârii unor c─âi nervoase ╚Öi centri nervo╚Öi. ÔÇô Din fr. ataxie.
atax├şe s. f., art. atax├şa, g.-d. atax├şi, art. atax├şei
atax├şe s. f., art. atax├şa, g.-d. atax├şi, art. atax├şei
ATAXIE LOCOMOTR├ŹCE s. v. tabes.
ATAX├ŹE s.f. (Med.) Boal─â a m─âduvei spin─ârii ╚Öi (rar) a cerebelului, caracterizat─â prin incapacitatea de a coordona mi╚Öc─ârile. [Gen. -iei. / < fr. ataxie, cf. gr. a ÔÇô f─âr─â, taxis ÔÇô ordine].
ATAX├ŹE s. f. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mi╚Öc─ârile. (< fr. ataxie, gr. ataxia)
atax├şe (-├şi), s. f. ÔÇô Tulburare a coordon─ârii mi╚Öc─ârilor voluntare. Gr. ß╝Ǥä╬▒╬ż╬»╬▒ (sec. XVIII, cf. G├íldi 155). ÔÇô Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie).
ATAX├ŹE f. med. Boal─â a m─âduvei spin─ârii caracterizat─â prin incapacitatea de a coordona mi╚Öc─ârile. /<fr. ataxie
ataxie (locomotrice) f. boală nervoasă ce face imposibilă coordinarea mișcărilor.
*atax├şe f. (vgr. atax├şa, dezordine). Med. Dezordine ├«n mi╚Öc─ârile corpulu─ş (c├«nd nu ma─ş e╚Öt─ş st─âp├«n pe mi╚Öc─âr─ş): ataxie locomotrice. Sec. 18. (d. ngr.). Abatere moral─â: ataxia unu─ş preut.
ataxie locomotrice s. v. TABES.

Ataxie dex online | sinonim

Ataxie definitie

Intrare: ataxie
ataxie
ataxie substantiv feminin