atávic, ~ă a [At: CAZIMIR, Gr. 59 / Pl: ~ici, -ice / E: fr atavique] Transmis prin atavism.

ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

ATÁVIC, -Ă, atavici, -e, adj. (Despre însușiri ale plantelor și animalelor) Transmis prin atavism; p. ext. (despre însușiri ale oamenilor sau animalelor domesticite) primitiv, sălbatic. Porniri atavice. ◊ Fig. Asemeni unor stînci zvîrlite din paradisul lor acvatic și condamnate să trăiască pe uscat, dar cărora li s-ar îngădui uneori să se reîntoarcă în raiul pierdut, pătrund bivolii în apele Oltului, suspinînd îndelung, eliberați de blestemul atavic, fericiți în sfîrșit. BOGZA, C. O. 295.

ATÁVIC, -Ă, atavici, -e, adj. Transmis prin atavism; p. ext. primitiv, sălbatic. – Fr. atavique.

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atávic adj. m., pl. atávici; f. sg. atávică, pl. atávice

ATÁVIC, -Ă adj. Transmis prin atavism; (p. ext.) primitiv, sălbatic. [< fr. atavique].

ATÁVIC, -Ă adj. referitor la atavism, transmis prin atavism. (< fr. atavique)

ATÁVIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de atavism; propriu atavismului. /<fr. atavique