ataman definitie

2 intrări

12 definiții pentru ataman

atamán sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 296/20 / Pl: -i / E: rs, ucr aтaмaнъ] 1 (Înv) Căpitan de cazaci Si: hatman. 2 (Reg) Șef al unei echipe de pescari.
atămán av [At: DA / E: a2+ tăman] (Înv) Taman.
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. (Învechit) Căpetenie de cazaci; hatman. 2. Șef al unei echipe de pescari. Ion îi atamanul nostru. DAVIDOGLU, O. 30. Doisprezece oameni se necăjeau lîngă două luntri, scoțînd peștele dintr-însele. Peștele era moron. -Doamne ajută! le zise prietenul.- Mulțămim, i-a răspuns atamanul. CONTEMPORANUL, TV 141.
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Șef al unei echipe de pescari. 2. (Înv.) Căpetenie de cazaci; hatman. – Rus., ucr. ataman.
atamán s. m., pl. atamáni
atamán s. m., pl. atamáni
ATAMÁN s. v. hatman.
ataman m. 1. odinioară hatman la Cazaci (NEGR.); 2. (azi în Dobrogea), vătaf conducător de pescari: [Rut. ATAMAN (v. hatman și vătăman)].
atamán m. (rut. atamán, șef. V. hat-man). Vechĭ. Hatman. Azĭ. Șef de pescarĭ la Dunărea de jos.
ataman s. v. HATMAN.

ataman dex

Intrare: ataman
ataman substantiv masculin
Intrare: atăman
atăman